Dar filme româneşti?

După două interviuri cu publicul din România, am trecut graniţele şi-am discutat cu publicul din afara ţării. Ştim deja că filmele româneşti s-au descurcat destul de bine  la festivalurile internaţionale de film, dar nu toată lumea urmăreşte ce se întâmplă la festivaluri. Aşa că, am început de la general la particular, de la „vă place să vizionaţi filme?” la „dar filme româneşti?”

 Îmi place să văd filme, dar nu ştiu nimic despre filmele româneşti. (H.S., 22, student, Germania)

Iubesc filmul, nu numai că este (din punctul meu de vedere) cea mai captivantă dintre artele vizuale prezente în societatea actuală, dar şi cea mai introspectivă şi accesibilă. Găsesc cinematografia în particular a avea o mare putere de a inspira.

 În ceea ce priveşte filmul românesc, am o experienţă redusă. Aşadar, pentru că nu am cunoştinţele şi experienţa necesare, n-aş putea spune nici că îmi place, nici că îmi displace. Experienţa mea cu filmul românesc se reduce la ceea ce mi-au povestit prietenii şi la câteva fragmente din filme vechi, de dinainte ca industria contemporană a filmului independent să înceapă să progreseze. (A.T., 24, producător media, Marea Britanie)

Da, mă uit cu plăcere la filme şi la seriale, însă nu-mi pot aminti de nici un film românesc pe care să-l fi văzut vreodată. (R.G., 24 masterand – media, Bulgaria)

 Îmi place cinematograful, însă nu ştiu multe despre filmele româneşti. Am fost foarte impresionat de rolul remarcabil pe care actorul român Marcel Iureş l-a avut în Războiul lui Tom Hart (Hart’s War, 2002). (J.F., 57, funcţionar public – pensionat, Irlanda)

Cu siguranţă da! Din păcate, încă nu am văzut niciun film românesc, dar îmi doresc să vizionez câteva. (A.G., 35, masterand – media, Oman)

Am descoperit de curând filmele româneşti şi le găsesc foarte interesante. (M.D.M., 40, performer şi artist vizual, Italia)

Ador să mă uit la filme, filme diferite ca gen, stil şi care aparţin de culturi diferite, din păcate însă, niciodată până acum, nu am vizionat vreun film românesc. (L.B., 28, masterand – media, Marea Britanie)

Da, este unul dintre modurile în care îmi petrec timpul liber. Când eram mică, am văzut câteva filme vechi. (Y.Z., 29, student, China)

Văd filme cu plăcere. Filme româneşti nu am văzut, cu excepţia unui documentar despre România, dar era o producţie franţuzească Canal+,deci, propriu zis, nu un film românesc. (A.U., 31, masterand – media; scriitor, Republica Rwanda)

Având în vedere că n-am fi putut anticipa răspunsurile (s-au am preferat să fim optimişti), a trebuit să întrebăm 1. Ce anume ştiu despre filmul românesc? şi 2. Dacă ne pot spune un titlu (sau două, dar nu ne-am permis să visăm atât de departe) + impresii.

 Nu m-am întâlnit niciodată cu filmul românesc, însă, datorită unor prieteni, am aflat că e o industrie în creştere. (A.U., 31, masterand – media; scriitor, Republica Rwanda)

1.Ştiu puţine despre filmul românesc: că are ca subiect cel de al Doilea Război mondial sau perioada comunistă. Cel puţin cele pe care le-am văzut eu pe posturile de televiziune locale sau naţionale, care au fost importate şi traduse.

2.Îmi amintesc de două: Ultimul cartuş (1973) şi Valurile Dunării (1959). (Y.Z., 29, student, China)

1. Din păcate, consider cunoştinţele mele vis-à-vis de filmul românesc extrem de limitate, însă, din câte am înţeles, cinematograful românesc a început să se reinventeze prin filme independente. Înainte de acest fenomen, stilul naţional era definit de un anumit grad de melancolie şi realism social. O reflecţie a greutăţilor zilnice, a comunităţii sociale şi a familiei, naraţiunea fiind aşadar situată într-un cadru cunoscut.

 Prima dată am aflat câte ceva despre cinematograful românesc datorită prietenilor şi colegilor originari din România. Aşadar, ceea ce ştiu şi modul în care mă raportez la filmul românesc se bazează pe ceea ce mi-a fost spus ori arătat.

 2. Doar fragmente din filme vechi ale căror nume, sincer, n-aş putea să mi le amintesc! (A.T., 24, producător media, Marea Britanie)

1. Sincer, nu ştiu mare lucru despre filmul românesc, însă am auzit că sunt filme „intime”, prin modul în care prezintă dramatismul situaţiilor obişnuite de zi cu zi, că sunt filme în care te regăseşti cu uşurinţă. Aşa mi le-a descris un prieten român.

 2. Din păcate nu cunosc nici un astfel de film. (L.B., 28, masterand – media, Marea Britanie)

2.  Am văzut un film românesc când am fost în Bucureşti. A fost un fel de film istoric. A fost ciudat. Un prieten român a propus să mergem să-l vedem. (H.S., 22, student, Germania)

 1. După cum am menţionat şi la întrebarea precedentă, nu am văzut niciun film românesc, deci aş minţi spunând că ştiu ceva despre ele. (R.G., 24 masterand – media, Bulgaria)

1.Nu mare lucru, dar îl ştiu pe Paul Ştefănescu, un film maker amator şi m-am îndrăgostit de stilul lui de a face film.

 2.Îmi plac în principal personajele, intensitatea chipurilor, atmosfera brutală, temele pe care le abordează. (M.D.M., 40, performer şi artist vizual, Italia)

 1. Ştiu că filmele româneşti şi regizorii lor au obţinut premiul Palme d’Or de câteva ori. Că regizorii tineri precum Cristian Mungiu şi Cristi Puiu sunt foarte apreciaţi. Am aflat acestea de pe internet sau din programele de ştiri de la televizor.

 2. Din ceea ce ştiu şi din filmele pe care le-am văzut, de dinainte de 1989 am observat că filmele pendulează între tradiţional şi rural. Şi ruptura dintre viaţa în mediul rural şi cel urban. (J.F., 57, funcţionar public – pensionat, Irlanda)

1. Nimic, încă. (A.G., 35, masterand – media, Oman)

N-am putea spune că am fost uimiţi de răspunsurile primite, însă ziua ni s-a luminat datorită răspunsurilor pozitive de la ultima întrebare:

Doriţi să aflaţi mai multe despre filmul românesc (şi implicit să vizionaţi câteva filme)?

 Da, aş fi interesat să vizionez filme româneşti cu subtitrare în limba engleză, nu dublate. (J.F., 57, funcţionar public – pensionat, Irlanda)

Da, aş vrea să cunosc şi filme mai recente, dar nu ştiu dacă am posibilitatea să o fac, pentru că aici nu sunt difuzate. În plus, nu există subtitrări în chineză şi cred că acesta e motivul principal din cauza căruia ştim atât de puţine. (Y.Z., 29, student, China)

Aş fi interesat să aflu mai multe despre filmul românesc, sunt un fan al filmului, iar posibilitatea de a descoperi un tip cu totul nou de cinema şi film, este una chiar incitantă pentru mine. (L.B., 28, masterand – media, Marea Britanie)

Da. Consider România a fi o ţară frumoasă cu oameni creativi şi calzi, ceea ce nu poate fi decât un plus pentru film. Mai mult, filmele dintr-o anumită ţară te pot învăţa multe despre cultura şi mentalitatea ţării respective. (H.S., 22, student, Germania)

Sunt, cu siguranţă, deschis să aflu mai multe despre cinematograful românesc. Mai ales, să observ evoluţia producţiilor independente, atât în ceea ce priveşte stilul, cât şi conţinutul şi care este contribuţia acestora la cinematograful european. (A.T., 24, producător media, Marea Britanie)

Da, de ce nu. Dacă aflu ceva nou, s-ar putea să-mi deschidă calea spre a descoperi o estică diferita şi mă aştept ca filmul românesc să fie o alternativă la cinematograful hollywoodian de duzină. (R.G., 24 masterand – media, Bulgaria)

Bineînţeles! Mi-aş dori cu siguranţă să aflu mai multe despre filmul românesc. (S.D., 24, masterand media, Cipru)

Sunt interesat de diversitatea culturală şi de cinema. Din acest motiv, aş fi bucuros să descopăr filmul românesc şi ce contribuţii a adus cinematografului internaţional şi să-l compar cu alte industrii de film. Şi bineînţeles să mă bucur de unicitatea sa.. (A.U., 31, masterand – media; scriitor, Republica Rwanda)

Ei bine, pentru cei care aveţi un prieten român, ar trebui să-i cereţi o recomandare (de film), dar pentru orice eventualitate, vă trimitem şi noi către CINEPUB, un site cu filme româneşti, subtitrate în engleză (din păcate, cu chineza nu stăm la fel de bine).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *