Succesul unui film nu înseamnă doar Cannes sau Berlin, interviu cu Anamaria Antoci

credit photo: Andrei Runcanu

Producătoarea de film Anamaria Antoci, care s-a născut şi crescut în acelaşi oraş ca mine, a acceptat să ne răspundă la câteva întrebări despre partea pragmatică a realizării unui film în Romania de astăzi, despre provocări şi cum pot fi ele depăşite. Mulţumim, Anamaria, pentru timpul acordat!

M.M.: Pentru început, te vom ruga să ne spui câte ceva despre tine, de unde ai pornit şi unde ai ajuns?

A.A: Am pornit de la un impuls artistic și am ajuns să fac ceva foarte practic și pragmatic, dar care vine în sprijinul unor creatori și a inițiativelor lor

M.M.: Cum ai trecut de la coregrafie la producţie cinematografică?

A.A: De la coregrafie la producție cinematografică a fost un drum cu o escală de mai bine de 5 ani de zile în zona de organizare de evenimente și proiecte culturale. Majoritatea au fost proiecte în domeniul artelor spectacolului de teatru. În 2011 am fost pentru prima data la Cluj la TIFF, și atunci a încolțit primul gând legat de film. Fix un an mai târziu (tot la TIFF), i-am spus Oanei Iancu că mă tentează producția de film și ea m-a recomandat Monicăi Lăzurean-Gorgan, cu care am început să lucrez la 4 Proof Film în august 2012.

M.M.: Când erai mică (sau ceva mai mare) ai visat vreodată (sau te-ai gândit măcar) că vei ajunge să lucrezi în cinematografie?

A.A: Când eram mică visam să ajung medic legist, iar când am mai crescut am început să visez la coregrafie. La cinematografie am ajuns în mod conștient. 

M.M.: Care este perspectiva ta asupra filmului românesc? Ai vreun film românesc preferat?

A.A: Chiar dacă sunt câteva titluri românești pe care le poziționez pe același loc, primul care îmi vine în minte întotdeauna este A fost sau n-a fost? a lui Corneliu Porumboiu (2006). În perspectiva mea, orice film ar trebui să fie autentic și onest. Și indiferent de gen, ar cam trebui să-și recupereze investiția.

M.M.: Ce crezi despre publicul din România în relaţie cu filmul românesc?

A.A: Cred că publicul din România are un acces limitat la filmele românești. Sunt atât de puține săli de cinematograf care programează film românesc și european, încât nu avem dreptul la așteptări ridicate.

M.M.: Ne vorbeşti puţin despre proiectele la care ai lucrat?

A.A: Până acum am avut ocazia să descopăr câte puțin din filmul de ficțiune, documentar și cel de dans. Din toate proiectele, fie ele de scurt sau lungmetraj, și de la fiecare regizor am învățat câte ceva. O să enumăr aici o parte dintre proiectele la care am lucrat: Silent Places (2013), Artă (2014), Ilegitim (2016), Fixeur (2016), Planeta Petrila (2016), Scris/Nescris (2016).

M.M.: Cum a fost experienţa Ilegitim? Mă refer la debutul tău ca producător de lung-metraj al unui film independent şi low-budget.

A.A: Ilegitim a fost o provocare foarte mare, și nu doar pentru că a fost primul lungmetraj la care am lucrat, ci și pentru că Adrian Sitaru a venit cu o abordare artistică inedită, poate chiar inovatoare. Proiectul a fost gândit încă de la început ca unul low budget, deci decizia de a-l produce 100% independent a fost una asumată. A fost un proces dificil în toate stadiile de realizare ale filmului, de la pre-producție până la vânzarea filmului, dar drumul anevoios a dus la prezentarea unui film unic, care abordează un subiect sensibil, în cadrul Festivalului Internațional de Film de la Berlin.

M.M.: Care au fost obstacolele cu care tu şi echipa v-aţi confruntat? Şi cum le-aţi depăşit?  

A.A: Oricât de creativi am fi în găsirea unor soluții alternative care să suplinească lipsa banilor, în astfel de proiecte vor apărea mereu provocări și obstacole. Și asta pentru că de multe ori soluțiile sunt de compromis. Ne-am împiedicat de mai multe ori, dar niciodată foarte grav. Am pierdut locația principală cu 2 zile înainte de începerea filmărilor, actorii au fost nevoiți să-și gătească singuri, și multe altele, însă cel mai dificil a fost găsirea unor surse de finanțare pentru realizarea post-producției. Nu știu cum am fi depășit acest obstacol fără partenerii străini care ne-au ajutat să terminăm filmul.

M.M.: Cum a fost primit filmul de către public? Dar de critică?

A.A: Chiar dacă am prezentat publicului un film cu un subiect delicat, nu ne-am propus nici o secundă să șocăm, ci să ridicăm întrebări, și cred că rezultatul obținut a fost cel dorit. În ce privește critica, mi-e greu să mă pronunț, dar aș înclina să spun că cea internațională a fost mai favorabilă decât cea din România.

M.M.: Proiecte viitoare?

A.A: În prezent lucrez la 3 proiecte care sunt în etapa de post-producție: Cap și Pajură a lui Nicolae Constantin Tănase (din nou un lungmetraj low-budget), debutul lui Hadrian Marcu – Un om la locul lui, și un scurtmetraj al lui Gabriel Achim (filmat în Deltă în luna august). Mai pregătesc un scurtmetraj ce va fi filmat anul acesta, și sunt în dezvoltare cu următoarele lungmetraje regizate de Dan Chișu și Adrian Sitaru.

M.M.: Ce le-ai spune tinerilor cineaşti?

A.A: Probabil că mă repet, însă le-aș spune să nu viseze la succes și festivaluri mari, ci la idei noi și scenarii oneste. Succesul unui film nu înseamnă doar Cannes sau Berlin. Să fie flexibili, pentru că fiecare film are drumul lui.

M.M.: Şi în încheiere, un scurt mesaj pentru public?

A.A: Să fie îngăduitor și răbdător, și cu siguranță va fi surprins.

 

cover photo credit: Elmar Lemes

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *